Despre carte: an / Un tânăr înalt stătea la intrare, fumând nervos. Ochii cenușii se plimbau pe ferestrele altora, de parcă ar încerca să caute ceva ce el însuși nu știa în mod specific. -Unde sa ma duc? - Mi-a tot strălucit prin cap. Picături de ploaie curgeau pe părul lui castaniu, căzând pe umerii largi și pe suprafața de piele a jachetei. Întunericul nopții, ploaie burniță, ceață abia vizibilă. Toate acestea erau deprimante, iar la ferestre parcă se petrecea o altă viață. Lumină, caldă, complet diferită. Uneori părea că murise și rătăcea prin oraș, de nimic de folos nimănui, uitat de toată lumea..